VO este o adevărată tradiţie culturală în Vietnam. Artele Marţiale vietnameze sau VO sunt creaţia unui popor care în ultimii 4000 de ani nu a încetat să lupte pentru supravieţuire. În timpul dinastiei HONG-BANG (2879-258 I.E.N.), stăpânii ţării VAN LANG (veche denumire a Vietnam-ului) au reunit cultura, medicina şi filozofia Artelor Marţiale vietnameze sub denumirea de VO. Mai târziu, din 221 I.E.N. (dinastia TAN) pana în 939 E.N. (dinastia NGU-QUI), Vietnamul a fost sub stapânire chineză în urma invaziei TAN THUY HOAN (CHE HOAN TI). Timp de aproximativ 1000 de ani dorinţa de libertate a generat spiritul de răzvrătire care s-a strâns în jurul marilor maeştri de Arte Marţiale. În cele din urmă, împăratul NGO QUYEN (939-965), adept al stilului SON TAY, a învins în marea bătălie de eliberare BACH DANG GIAN, care a eliberat poporul vietnamez de sub ocupaţia chineză. Practicarea unitară a VO-ului s-a transmis urmându-se reguli foarte stricte, în şcoli private. Dar în cele din urmă el şi-a pierdut aura de mister şi secret datorită circumstanţelor politice care au apărut în cele trei mari perioade istorice care au urmat. Acestea au fost următoarele: - prima în timpul dinastiei TIEN LY (1009-1073), - a doua în timpul dinastiei TRAN (1225-1400), - a treia în timpul dinastiei QUANG TRUNG (1788-1792 ). În timpul acestor trei perioade istorice, Artele Marţiale au căpătat importanţă în educaţie tot atât cat şi literatura. Se acordau diplome de doctorat în Arte Marţiale. Totodată a fost creată şi academia regală de Arte Marţiale GIAN VO DUONG. Dar din nefericire VO-ul a fost interzis în timpul dinastiei NGUYEN (1802-1945) şi a dispărut, deoarece tinerii nu mai aflau de existenţa sa. Totuşi, în unele locuri antrenamentele continuau în secret. De aceea s-au dezvoltat mai multe şcoli: - VO BACH NINH în nord, - VO QUANG BINH în centru, şi - VO BINH DINH în sud (influenţat de stilurile chinezeşti).
În anul 1912 se naşte Nguyen Loc, fiul lui Nguyen Thi Hoa şi al lui Nguyen Dinh Xuyen, cel mai mare dintre cei 5 fraţi şi surori. Familia sa locuia în satul Huu Bang, regiunea Thach That, provincia Son Tay din nordul Vietnam-ului de generaţii. Mai târziu familia s-a mutat în Hanoi. Când Nguyen Loc a început să meargă la şcoală, tatăl său a rugat un bătrân maestru să-l înveţe pe fiul său artele marţiale şi lupta tradiţională din motive de sănătate şi auto-apărare. Nguyen Loc a crescut într-o perioadă în care Vietnamul era încă sub dominaţia colonială a Franţei iar tineretul era fie sedus de către francezi spre o viaţă luxură, fie se alătura mişcării revoluţionare de eliberare a ţării. Maestrul Nguyen Loc credea că singura modalitate de a scăpa de opresori era de a antrena tineretul vietnamez să aibă o dorinţă puternică şi invincibilă de libertate şi independenţă. Aceasta putea fi realizată cu ajutorul unui corp puternic şi a unei minţi raţionale. Astfel el şi-a început mişcarea de a-i antrena pe tinerii vietnamezi pentru a avea un spirit moral şi invincibil: “Trăieşte, ajută-i pe alţii să trăiască şi trăieşte pentru ceilalţi.” Condus de această credinţă, a studiat şi practicat cu râvnă atât multe arte marţiale vietnameze tradiţionale cât şi multe arte marţiale străine. De asemeni a studiat neobosit numeroase arhive despre filozofie, literatură, istorie, anatomie şi medicină. Mai mult decât atât, a participat la numeroase competiţii şi a purtat multe discuţii cu maeştri renumiţi. După ani de căutări, fundamentează o nouă artă marţială pe care o numeşte “VOVINAM”, prescurtarea de la “Arte Marţiale Vietnameze”.
În timpul anilor 1940, una dintre preocupările majore a vietnamezilor era lupta împotriva colonialismului din ţară. Dorinţa de independenţă crescând mereu, guvernul a interzis orice activitate care putea fi utilizată şi să aibă un final periculos. Astfel, Vovinam-ul a fost prezentat guvernului colonialist ca o „gimnastică vietnameză”. Nu era greu de crezut, deoarece antrenamentele se desfăşurau în pantaloni scurţi şi tricouri fără mâneci, la fel ca în sălile de gimnastică de la acea epocă. Programa stabilită de către maestrul Nguyen Loc cuprindea trei grade: inferior, mediu şi superior. În cadrul antrenamentelor oficiale, primele trei luni erau dedicate tehnicilor de luptă corp la corp „simple”. Maestrul Nguyen Loc a introdus un program de bază care cuprindea două părţi: forţă fizică şi tehnici marţiale. Însă, responsabilii guvernului colonialist şi-au dat seama de potenţialul „pericol” al Vovinam-ului şi i-au interzis practicarea. Astfel, maestrul şi elevii săi au fost nevoiţi să-şi continue cursurile în secret iar Vovinamul a continuat să se extindă în câteva provincii din nord fără acordul colonialiştilor francezi. După al doilea război mondial şi sfârşitul războiului din Indochina, Convenţia de la Geneva din 1954 a ordonat împărţirea Vietnamului în două, de Nord si de Sud. A început o nouă etapă pentru Vovinam iar maestrul şi elevii săi au plecat spre Sud şi au început să predea în regiunea Saigon. În 1957, Maestrul Nguyen Loc s-a îmbolnăvit grav şi a trebuit să abandoneze activitatea sa de predare. Cel mai avansat elev al său, Maestrul Le Sang a fost cel care l-a ajutat şi a preluat conducerea stilului deschizând trei noi centre de antrenament. Din nefericire, Maestrul Nguyen Loc a decedat în 1960 şi astfel, succesor al său a rămas Maestrul Le Sang care a adăugat conceptul „Viet Vo Dao” şi a dat naştere formei actuale a Vovinam-ului: „unu se dezvoltă în trei” ( o tehnică trece prin trei forme de lucru ). Deşi de-a lungul timpului, atât Maestrul Le Sang cât şi alţi maeştri au fost întemniţaţi, unii dintre ei chiar murind, stilul Vovinam Viet Vo Dao a supravieţuit, iar astăzi, sub conducerea Maestrului Patriarh Le Sang (89 ani) şi a succesorului său, Maestrul Nguyen Van Chieu (60 ani), Vovinam-ul are de cinci ori mai mulţi practicanţi decât în 1975 şi este prezent în 22 de regiuni din Vietnam şi în peste 60 de ţări pe toate cele cinci continente.
-001.jpg)
